Lectura dezvăluie un adevăr simplu, dar adesea ignorat: că libertatea și fericirea nu vin din absența limitelor, ci din puterea de a le transforma în trepte spre ceva mai mare. Handicapul fizic, prezent ca o realitate de netăgăduit, nu devine în Zboruri o piedică, ci o cheie de înțelegere. Autoarea reușește să ne arate, cu o onestitate dezarmantă, că vulnerabilitatea poate fi începutul unei puteri autentice.
Pe parcursul capitolelor, cititorul descoperă portrete memorabile. Familia, prietenii, oamenii întâlniți de-a lungul drumului conturează o frescă a solidarității și a prieteniei adevărate. Iar Jasper, soțul ei, este prezent ca reper afectiv, partener de viață, dar și provocare: un bărbat cu un mod diferit de a simți și exprima emoțiile, diagnosticat cu sindrom Asperger. În aceste pagini, relația lor devine un laborator al răbdării, al acceptării și al învățării reciproce, dovedind că iubirea nu se măsoară în clișee romantice, ci în fidelitatea față de alegerea făcută și în adaptarea zilnică la realitate.
Un element esențial în Zboruri este, de asemenea, confruntarea cu instituțiile medicale și sociale din Olanda. Spre deosebire de experiențele din spitalele românești ale copilăriei, aici întâlnim o lume care inspiră speranță. Totuși, nici acest sistem nu este lipsit de dificultăți, iar autoarea descrie cu luciditate obstacolele birocratice, neînțelegerile și adaptarea necesară la o viață în care ajutorul extern devine parte integrantă din existență. Cititorul asistă astfel la o veritabilă radiografie a diferențelor culturale și sociale, dar mai ales la modul în care ele sunt trăite și interiorizate.
Stilul Marinelei Drop este limpede, direct și profund personal. Ea nu caută să înfrumusețeze realitatea, dar nici nu cade în dramatism gratuit. Echilibrul dintre confesiune și observație este admirabil. Fiecare detaliu este încărcat de semnificație, fiecare episod are în spate un sens mai larg, care depășește individualul. De aceea, Zboruri devine o meditație asupra rezistenței umane, asupra felului în care se poate construi fericirea chiar și atunci când premisele par nefavorabile.
De asemenea, volumul este o invitație la reflecție asupra propriei noastre vieți. Cititorul este împins, discret, să-și pună întrebări: ce înseamnă fericirea? Ce sacrificii suntem dispuși să facem pentru iubire? Cum ne raportăm la fragilitatea corpului nostru și la dependența de ceilalți? În fața acestor întrebări, Marinela Drop nu oferă rețete, ci un exemplu. Exemplul unei femei care a avut curajul să spună „Da” vieții, chiar și atunci când viața părea să-i ofere prea puține motive de speranță.
Dincolo de forța narativă, Zboruri are și valoarea unui document uman și social. Este o carte care poate inspira nu doar cititorii obișnuiți, ci și pe cei aflați în situații similare, familii, specialiști, tineri care își caută sensul. Ea arată că literatura de memorii, atunci când este scrisă cu autenticitate, poate deveni un sprijin și un ghid pentru alții.
Pentru cititorii care au cunoscut-o deja pe Marinela Drop în cartea anterioară, această continuare va fi o bucurie și o revelație. Pentru cei care o întâlnesc acum pentru prima dată, va fi o descoperire luminoasă, o voce care merită ascultată și reținută.
Ca editor, sunt onorat să pot prezenta această carte. Zboruri este o mărturie vie că orice viață, indiferent de limitele impuse de destin, poate deveni un zbor. Un zbor spre libertate, spre iubire, spre sine.
Vasile Poenaru

Legătura noastră a fost mult mai mult decât o apropiere frățească. Am trăit aceeași viață, zi de zi, timp de 35 de ani – pentru că aveam aceeași dizabilitate, aceleași nevoi și depindeam de ceilalți în același fel. Am împărțit tot: prieteni, griji, bucurii, speranțe. Apoi, ne-am construit, separat, un drum nou, folosind același tipar oferit de soartă. În luna decembrie a anului trecut, dorul de Marius m-a făcut să redeschid pe computer un folder cu amintiri mai vechi – știam că voi găsi acolo poze din anii în care drumurile noastre s-au despărțit. El plecase într-un alt oraș, eu în altă țară. Dar legătura noastră sufletească nu s-a schimbat niciodată – a rămas la fel de vie. Printre fotografiile lui făcute în Brașov, orașul în care își formase o familie, am găsit, cu totul neașteptat, un document Word cu poezii. Versuri scrise de Marius! Nu mai știam că le am, nu îmi aminteam când mi le dăduse. Și, deodată, vocea lui mi-a vorbit din trecut: „Păstrează-le tu, să le ai acolo.” Un dar neprețuit primit de la fratele meu, înainte de Crăciun. Ce comoară – sufletul, gândurile, cuvintele lui regăsite în acele pagini. A fost felul lui de a-mi spune, dincolo de timp: sunt aici, cu tine.

Marius avea un caracter puternic și și-a asumat fiecare alegere făcută de-a lungul timpului. A fost soț și tată care a construit cu răbdare, iubire și hotărâre o viață pentru familia lui. Pe lângă forța lui interioară, Marius avea și un har rar: vorbea cu ușurință și cu substanță. Avea un talent aparte de a pune în cuvinte adevăruri incomode, frumoase sau nebănuite. Îți deschidea alte unghiuri, alte căi de a privi lumea. Astfel reușea să atragă ca un magnet și te prindea în firul unor conversații care te urmăreau multă vreme după aceea. A fost, iată, poet – care șia pus în versuri nemurirea.

Poeziile lui sunt vii, intense, uneori crude, alteori tandre. Nu respectă reguli – dar nici nu au nevoie. Ele curg dintr-un suflet sincer, care a simțit prea mult pentru a putea tăcea. Nu sunt doar cuvinte. Sunt urme adânci. Fragmente de vis, de gând, de revoltă, de dragoste și dor de mama. Sunt încercări de zbor ale unui suflet care, purtând greutatea vieții pe umeri, nu a încetat să privească spre cer.

Acest volum, Ars amandi, semnat Marius C. Timp, apare în același timp cu „Zboruri”, continuarea cărții „Dacă nu poți să mergi, încearcă să zbori”. Două volume care își dau mâna, două zboruri paralele – al meu și al fratelui meu.

Marinela Drop